Dacă vă întrebați unde am dispărut în ultimii patru ani și jumătate, să știți că m-am ascuns în paginile cărților. Abia acum, uitându-mă în urmă, mi-am dat seama că aveam nevoie de acest refugiu. Mă simt ca și cum am intrat într-un dulap, dar m-am trezit în Narnia.

Totuși, mă voi întoarce puțin înapoi cu vreo 8 ani, deoarece acolo a început povestea care m-a adus astăzi aici. In urmă cu opt ani, am ajuns în Germania, și deși a fost un început greu, ne-am acomodat. Însă ceea ce a început să îmi lipsească au fost prietenii, cunoștințele, contactele sociale. Tot ceea ce făceam era să merg la muncă și să mă întorc acasă. Nu mi-am dat seama neapărat de acest lucru, deoarece în timpul liber citeam și mă uitam la seriile mele preferate.

Apoi, au apărut grupurile de cititori, pe facebook, și m-am înscris în maratoane lunare de citit. De citit pe bune. Iar când pandemia a apărut, am citit și mai mult. Însă nu am mai avut timp de scris. Mai bine spus, nu mi-am mai făcut timp, deoarece citeam ca pe bandă rulantă. Ajunsesem la aproximativ 20-25 de cărți pe lună. Și mi-a făcut bine, deoarece am găsit refugiul despre care vorbeam. Nu mai simțeam atât de acut lipsa celor lăsați în România.

Am citit în ultimii patru ani, până acum, conform goodreads, 442 de cărți și promit să revin cu un top al cărților care m-au impresionat.

Insă iată că au trecut mai bine de patru ani și încerc să revin la obiceiurile dinainte. De ce? Deoarece îmi e dor să trăiesc cartea pe care o țin în mână. Și pentru că acum am oameni cu care împărtășesc dragostea pentru cărți. Da, am întâlnit în acești ani, oameni care mi-au devenit o a doua familie. Prietene cu care îmi beau cafeaua. Româncuțe împrăștiate în toată Germania, însă cu care mă întâlnesc la evenimente de carte, sau pur și simplu ne vizităm chiar dacă singurul motiv e dorul. Sper să am șansa să vă fac și vouă cunoștință măcar cu câteva dintre ele.

Am participat la două evenimente literare, lansări de carte, unde m-am întâlnit față în față cu autorii noștri de acasă. Am citit, am citit, am citit… dar acum e timpul să mai și scriu și să împărtășesc cu voi, cei care m-ați citit și pănă acum, și cu voi, cei care mă veți descoperi de acum inainte. Vă mulțumesc că vă faceți timp să mă citiți. Și vă indemn, în cazul în care, până acum, nu ați descoperit această lume, luați o carte, deschideți-o și citiți. O carte pe zi înseamnă sănătate pentru minte și suflet. Încercați.