Ken Robinson: "Invatamantul se afla intr-o ‘vale a mortii’. Cum iesim din ea?"

In acest articol, va recomand urmatorul link:  http://www.ted.com/talks/lang/ro/ken_robinson_how_to_escape_education_s_death_valley.html

Voi transcrie mai jos o parte din discurs:

„Efectiv costa enorm sa repari, ceea ce strica criza abandonului scolar, dar criza abandonului scolar e numai varful unui aisberg. Nu ii include si pe copiii care au ramas in scoala, dar care s-au instrainat, care nu se bucura de ea, care nu beneficiaza in niciun fel. Iar banii nu sunt motivul. 
[…]
Exista 3 principii care fac viata umana sa infloreasca, iar ele sunt contrazise de cultura invatamantului, in care cei mai multi educatori trebuie sa trudeasca, iar cei mai multi elevi trebuie sa indure”.

In primul rand, fiintele umane sunt prin natura lor diferite si variate. Invatamantul „Nici un copil lasat in urma” se bazeaza nu pe diversitate, ci pe conformitate. Scolilor li se cere sa afle ce pot face copiii intr-un spectru ingust de performante. Un efect al legii „Niciun copil lasat in urma” este axarea pe disciplinele exacte. Sunt foarte importante. Ele sunt necesare, dar nu suficiente. Un invatamant adevarat trebuie sa dea importanta egala artelor, disciplinelor umaniste, educatiei fizice.

Aproximativ 10% din copii sunt diagnosticati cu ADHD. Dar nu cred ca e o mare epidemie. Daca ti copiii pe scaun, ora dupa ora, facand munca marunta de functionar, nu te mira ca incep sa se foiasca. Copiii, in mare parte, nu sufera de vreo afectiune psihologica. Sufera de … copilarie. 

Copiii prospera daca au o programa bogata care le pune in lumina diversele lor talente, nu doar o mica parte din ele. 

Al doilea principiu, care duce la inflorirea vietii omului este curiozitatea. Daca poti aprinde scanteia curiozitatii intr-un copil, el va invata fara alt sprijin, foarte adesea. Copiii sunt invatacei innascuti. E o mare „realizare” sa stingi calitatea asta, sau s-o inabusi. Curiozitatea e motorul reusitei. Spun asta pentru ca unul din efectele culturii actuale, ca sa zic asa, a fost de a deprofesionaliza profesorii. Nu exista niciun sistem in lume, nicio scoala in tara, mai buna decat profesorii ei. Profesorii sunt seva succesului in scoala. Iar predarea este o profesie creativa. Predarea, conceputa cum trebuie, nu e un sistem de livrare. Nu esti acolo doar ca sa transmiti informatii primite. Marii profesori fac asta, dar ei mai si indruma, stimuleaza, entuziasmeaza, incurajeaza. La urma urmei, educatia se reduce la invatare. Daca nu se produce invatarea, educatia nu are loc. Lumea discuta mult despre educatie, fara a discuta despre invatare. Rostul educatiei e sa invatam.

Rolul profesorului este de a inlesni invatarea. O parte a problemei, cred eu, e ca in invatamant a ajuns sa domine nu predarea si invatarea, ci examinarea. Examinarea e importanta. Testele standardizate isi au rostul lor. Dar ele nu trebuie sa fie elementul dominant in invatare. Trebuie sa fie diagnosticul, sa ajute. Examinarea trebuie sa sprijine invatarea, nu s-o impiedice, asa cum se intampla adesea. Deci in loc de curiozitate, avem o cultura a supunerii. Copiii si profesorii nostri sunt indemnati sa urmeze algoritmi de rutina, in loc sa aprinda focul imaginatiei si al curiozitatii. 

Iar al treilea principiu e ca viata e inerent creativa. E motivul pentru care fiecare avem CV-uri diferite. Noi ne cream vietile si le putem recrea pe masura ce le traim. E moneda comuna a existentei ca fiinta umana. De aceea cultura umana e atat de interesanta, variata si dinamica. Cu totii ne cream propriile vieti prin procesul neincetat de imaginare a alternativelor si posibilitatilor, iar unul din rolurile invatamantului e sa trezeasca si sa dezvolte puterea creativitatii. In schimb, ceea ce avem e o cultura a standardizarii. Dar nu trebuie sa fie asa. Chiar nu trebuie! 

Finlanda iese intotdeauna pe primele locuri la matematica, stiinta si citire. Lucrurile, in Finlanda, stau asa: ei nu se concentreaza ( traducere cuv cu cuv.: „nu devin obsedati”) pe disciplinele acestea. Au o abordare foarte larga asupra invatamantului, care cuprinde discipline umaniste, educatie fizica, arte. Apoi, in Finlanda nu au o examinare standardizata. Adica au putin, dar nu pentru asta se trezesc ei dimineata, nu asta le umple ziua. „
[…]

In discursul sau, Ken Robinson vorbeste de faptul ca a avut ocazia sa intalneasca in mod direct finlandezi, iar in discutiile purtate cu acestia un american ii intreaba pe acestia ce fac cu rata abandonului scolar in Finlanda. Acestia mirati de aceasta intrebare, au raspuns ca ei nu se confrunta cu asa ceva si intrebarea lor a fost si au continuat spunand ca daca cineva are o problema, ei se duc la acel elev repede si il ajuta, il sprijna… 😐

[…]
” Finlanda are o populatie de vreo 5 milioane de locuitori. Dar ce fac toate sistemele performante din lume si deocamdata, din nefericire, nu se vede…? Ma refer in general. Individualizeaza predarea si invatarea. Stiu ca elevii sunt cei care invata, iar sistemul trebuie sa le captiveze curiozitatea, individualitatea si creativitatea. Asa ii faci sa invete. 

Al doilea, e ca ei acorda un statut inalt profesiei de cadru didactic. Stiu ca nu poti imbunatatii invatamantul daca nu alegi oameni priceputi, care sa predea si daca nu le acorzi sprijin constant si dezvoltare profesionala. Investitia in dezvoltarea profesionala nu e un cost, e o investitie.

Al treilea lucru e ca ei deleaga responsabilitatea la nivelul scolii pentru a face treaba. E o mare diferenta intre a folosi un mod bazat pe comanda si control in invatamant. Asta se intampla in unele sisteme. Guvernele decid ca ei stiu cel mai bine si iti spun ce sa faci. Necazul e ca educatia nu se petrece in salile de sedinte din cladirile legiuitorilor nostri. Se petrece in clase si in scoli, iar cei care o fac sunt profesorii si elevii, iar daca le retragi libertatea de actiune, nu mai merge. Trebuie sa le-o dai oamenilor inapoi.

Exista eforturi minunate in aceasta tara. Dar trebuie sa spun ca se fac in ciuda culturii dominante a invatamantului si nu multumita ei. E ca si cum oamenii ar naviga tot timpul impotriva vantului. Iar motivul cred ca e acesta: multe din politicile curente se bazeaza pe conceptii mecaniciste ale educatiei. E ca si cum educatia ar fi un proces industrial, care poate progresa daca ai date mai bune. Cred ca undeva, in mintea unora dintre autorii politicilor, e ideea asta ca daca o ajustezi, daca o nimeresti bine, va merge struna in viitor. Nu va merge si nu a mers niciodata. Invatamantul nu e un sistem mecanic. E un sistem uman. E despre oameni. Oamenii fie vor sa invete, fie nu vor. Fiecare elev care abandoneaza scoala are un motiv, care isi are radacinile in biografia lui. Poate scoala i se pare plictisitoare, inutila. Poate i se pare ca intra in conflict cu viata lui din afara scolii. Exista asemanari, dar fiecare abandon e unic

A fost de curand o intalnire in LA despre asa-numitele programe de educatie alternative. Sunt programe menite sa aduca elevii inapoi la scoala. Au cateva insusiri comune: sunt foarte personalizate, sprijina puternic profesorii, au legaturi stranse cu comunitatea si un curriculum larg si variat si adesea programe de lucru cu elevii in afara scolii, nu numai in scoala si functioneaza. Ce mi se pare interesant e ca asta se cheama . Problema e ca daca toti am face asta, nu ar mai fi nevoie de alternativa. De aceea, cred ca ar trebui sa adoptam o alta metafora. Trebuie sa admitem ca e un sistem uman si ca exista conditii in care oamenii prospera si conditii in care nu. La urma urmei, suntem fiinte organice, iar cultura scolii e absolut esentiala. este un termen organic, nu?

Nu departe de unde locuiesc eu, e un loc numit Valea Mortii. Valea Mortii e locul cel mai cald si mai uscat din America si nu creste nimic acolo. Nu creste nimic pentru ca nu ploua. De aici . In iarna lui 2004, a plouat in Valea Mortii, 15 cm, intr-o perioada foarte scurta. Iar in primavara lui 2005 s-a produs un fenomen inedit. Intreaga Vale a Mortii s-a acoperit cu un covor de flori pentru o vreme. Asta dovedeste ca Valea Mortii nu e moarta, ci doarme. Imediat sub suprafata se afla semintele posibilitatii, in asteptarea conditiilor prielnice pentru a creste, iar in sistemele organice, in conditiile potrivite, viata e inevitabila. Apare negresit. 

Daca iei o zona, o scoala, un cartier, ii schimbi conditiile, le dai oamenilor un alt sentiment al potentialitatii, alte asteptari, o gama mai larga de posibilitati, hranesti si pretuiesti relatia dintre profesori si elevi, le oferi oamenilor libertatea de a fi creativi si de a inova in ceea ce fac, atunci scolile care erau odata moarte se trezesc la viata. Marii lideri stiu asta. Adevaratul rol al conducerii in invatamant – si cred ca e valabil la nivel national, de stat si de scoala – nu e si nici nu trebuie sa fie acela de comanda si control. Rolul real al conducerii e ajustarea climatului, in crearea unui climat al posibilitatilor. Daca faci asta, oamenii se vor ridica, vor realiza lucruri pe care nu le anticipai si la care nu te puteai astepta. Benjamin Franklin a spus ceva superb: „Exista trei feluri de oameni in lume: cei care sunt de nemiscat (oameni care nu pricep, care nu vor sa priceapa, pe care nu-i intereseaza), exista oameni care pot fi miscati (oameni care inteleg nevoia de schimbare si sunt gata sa asculte) si exista oameni care misca , oameni care produc schimbarea. Si daca incurajam mai multi oameni, cream o miscare. Si daca miscarea va fi destul de puternica, obtinem, in sensul bun, o revolutie (reforma). Tocmai de asta avem nevoie! Va multumesc foarte mult!” (Ken Robinson)

Am vrut sa impartasesc cu dumneavoastra acest articol; un articol care ajuta la conturarea raspunsurilor la unele dintre intrebarile mele!

Sursa imagine: Google

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: