E ziua – cea a dăscălimii.
Ar trebui să mă simt bine,
Dar gândul mi-e plecat departe.
♥
Nu simt că merit să serbez
Nimic din ce-am făcut și… stau
Ca mai întâi să mă gândesc
Din a cui cauză predau.
♥
Ești și acum în al meu gând
O, dragă, scumpă-nvățătoare.
Aș vrea acum să te cuprind
Să-ți mulțumesc că mi-ai fost soare.
♥
Mi-ai luminat a mea viață,
Mi-ai oferit multă speranță,
Și am crescut ținând la tine,
Un minunat model în viață.
♥
M-ai învățat ca să citesc,
Să scriu, ba chiar să socotesc.
Insă mi-ai fost și-a doua mamă
La care mă gândesc cu seamă.
♥
Mi-aduc aminte și acuma
Cum într-a patra ne-ați lăsat
Și-o mamă vitregă venit-a.
Și mult eu m-am îndurerat.
♥
Abia atunci am înțeles
Ce pentru mulți e doar un basm.
Cenușăreasa a trăit,
Ca ea, eu dară m-am simțit.
♥
Dar început-am să înțeleg
Că viața nu-i mereu ușoară.
M-am adunat și-am devenit,
Ce mult visat-am odinioară.
♥
Sper să fi mândră acum de mine,
O, scumpa mea învățătoare.
Vreau ce-i mai bun să dau din mine,
Să semăn tot mai mult cu tine.
♥
5 Oct. 2014, ora 15.20
Sursa imaginii: Google