Am auzit această întrebare de multe ori, însă răspunsul este: NIMIC. Eu nu am aşteptări de la viaţă, ci am aşteptări de la mine şi de la cei apropiaţi mie. Viaţa am primit-o și nu îmi aparţine pentru totdeauna. Însă modul în care aleg să o trăiesc, îmi aparține în întregime. Şi nu vreau să o trăiesc oricum. Îmi doresc să fac ceva care să conteze. Acel ceva prin care să pot îmbunătăţi traiul celor din jurul meu.
Nu sunt un geniu, însă, aşa cum sunt, îmi doresc să fac ceva important. Doar că uneori cu cât îmi doresc mai mult acest lucru, cu atât mai greu de realizat mi se pare. De cele mai multe ori am impresia că visez cu ochii deschişi, fără a putea găsi suficiente căi şi modalităţi prin care să pun în practică ceea ce îmi doresc. Insă nu-mi stă în fire să mă dau bătută…
Un alt lucru important sunt oamenii care mă înconjoară. Am nevoie de oameni care să creadă în mine şi să mă susţină, chair dacă ceea ce vreau să fac pare fără noimă. Am nevoie de oameni care să mă sprijine, chiar dacă nu ar proceda la fel dacă ar fi în locul meu. E greu să mergi înainte şi să nu eşuezi, atâta timp cât cei ce te înconjoară îţi pun doar lucrurile negative în faţa ochilor.
E nevoie de tărie de caracter, de curaj şi de o doză de visare, însă ancorată fiind în realitate, ca să poţi realiza ceea ce visezi.
Din fericire, am avut şi am parte de astfel de oameni; oameni care îmi dau un imbold, care mă susţin şi care ar fi gata să lupte împreună cu mine, pentru a-mi duce la îndeplinire planurile. Familia mea şi cei câţiva prieteni buni… ei sunt cei care m-au susţinut, m-au ridicat atunci când credeam că nu mai are rost să lupt şi mi-au făcut vânt spre înainte.
Şi am înțeles că pentru a face ceva deosebit, acea schimbare majoră de care vorbeam mai sus, uneori e important să o iei cu începutul, cu paşi mărunţi, dar siguri. Iar ceea ce am ales eu constă prin implicarea mea în educaţia acelor ființe micuţe, cu ochi mari şi curioşi și cu zâmbetul pe buze, care abia aşteaptă să descopere tainele cititului şi scrisului şi care vor deveni cetăţenii de mâine. Ei vor fi cei care vor lua decizii și vor face, la rândul lor, ceea ce au fost învațați să facă de către noi, cei care participam direct sau indirect la educația lor; şi de aceea orice mică schimbare în viaţă unuia dintre aceşti micuţi, o consider o mare realizare.
Sursa imagine: Google
A glimpse of heaven 