The Bull Rider’s Secret – Jill Lynn (early review)

Publicat la de

y404

Incă de la început, titlul ne lasă cu o întrebare: “Care e secretul lui?” Ca mai apoi, să ne întrebăm “De ce face ceea ce face?” Acest lucru ne face să citim cartea cu și mai mult interes, pentru a afla secretul lui Jace.

Ferma familiei Wilder este condusă de cei trei frați Wilder: Luc, Mackenzie și Emma. Insă datorită situației pe care o are Luc, acesta caută un om care să lucreze pentru ei, astfel încât să nu lase toată greutatea pe umerii lui Kenzie, deoarece în același timp Emma urmează să se căsătorească. Insă ceea ce nu ia el în considerare, este faptul ca Jace, cel pe care Luc îl consideră potrivit pentru postul vacant, nu este potrivit în ochii lui Kenzie.

Cine este Jace? Iubitul din liceu al lui Kenzie. Insă când acesta a plecat fără să își ia rămas bun, lumea lui Mackenzie a fost dată peste cap, iar inima ei a fost făcută bucăți. Cu toate acestea, nu a spus nimănui acest lucru, ci i-a lăsat pe toți să creadă că totul e în regulă. Iar acum s-a întors, iar rănile lui Kenzie se redeschid. O doare prezența lui la fel de mult ca plecarea și luptă cu tot dinadinsul să îl facă să plece de bună voie.  Deși acesta simte acest lucru, nu vrea să se lase învins, deoarece se bucură să o vadă din nou.

Sunt două caractere tari. Doi oameni care, la prima vedere, vor altceva de la viață. Lucruri total diferite. Până și rugăciunile lor sunt diferite și ambii așteaptă un răspuns. Insă Dumnezeu va răspunde cum este cel mai bine pentru amândoi, pentru că El îi iubește pe ambii.

“But since Jace’s prayers were opposite, that left them in a spiritual tug-of-war. Because, as far as Jace knew, God didn’t pick sides. He loved both of them. And the Man upstairs was going to have to work this out. Because Jace didn’t see Mackenzie calling a truce anytime soon.”

“Hadn’t God heard her prayers this week? She’d been requesting less Jace, not more, but the opposite kept happening.”

Acum șapte ani, își făceau planuri să întemeieze o familie, vorbeau despre viitor, însă după terminarea liceului, Jace pleacă, lăsând pentru Kenzie doar un bilet în care o anunță de decizia luată, fără nicio explicație. In tot acest timp, Kenzie s-a simțit părăsită, rănită și a adunat în ea atâta durere și frustrare, încât acum tot ceea ce își dorește este să scape de el. Prezența lui nu face altceva decât să o obosească.

“She just kept hoping and praying that Jace would give up on his outrageous idea to work here for the summer and leave already. Preferably yesterday.”

“Except she was exhausted. Not being affected by Jace took all her energy. Not letting the man crawl under her skin and set up camp was hard work. Not yelling at him for the way he’d left was, too.”

“She’d almost burst into tears – proof that she was a hot mess in need of some Jace-free time in a Jace-free zone.”

Privind-o pe Kenzie, vedem o persoană mult prea rănită, ca să mai poată face față prezenței în viața ei a celui pe care l-a iubit și pe care înca îl mai iubește. Fiind conștientă că acesta va pleca din nou și se va întoarce la rodeo, aceasta își stabilește niște granițe, până unde poate să meargă, cât contact să permită între ei.

“The man made it too easy to remember how good it had been between them. And the way too easy to forget how he’d left.”

Jace, pe de cealaltă parte, își dorește să se însănătoșească cât mai repede în urma accidentului pe care l-a avut. Și în ciuda migrenelor și a durerilor pe care le are, acesta dorește să își reia cât mai grabnic activitatea. Cu toate acestea, încă are sentimente pentru Mackenzie și realizează că plecarea lui în urmă cu șapte ani a rănit-o mai mult decât s-ar fi așteptat și încearcă să se apropie de ea și să își justifice modul în care a ales să plece. Insă, în același timp, își dorește să îi acorde spațiu, până aceasta va fi gata să audă ce are el de spus.

Tocmai datorită motivului pentru care a părăsit-o în urmă cu șapte ani, a secretului pe care l-a păstrat doar pentru el, observăm că nu doar Kenzie este cea rănită, ci și el poartă cu el o povară mult prea grea. Insă vă las să descoperiți singuri care este acest secret. Ce anume l-a măcinat în tot acest timp și ce îl desparte pentru a doua oară de ea.

Am apreciat modul în care tatăl și fratele ei i-au vorbit. I-au fost alături și au încurajat-o să meargă mai departe, pentru ca nu a fost, nu este și nu va fi niciodată singură.

“My girl can tackle anything. That much I do know. Especially with God by your side.”

“With God by your side. The short phrase had reminded her that even when she felt alone, she never really was. Sure she’d been left behind a time or two, but never by God. He was her constant. Her strength.”

Această ultimă frază este o încurajare și pentru mine și pentru noi toți. Și consider că e tema principală a acestei cărți. Când ne simțim singuri și părăsiți, totuși El ne rămâne alături și ne dă puterea de a înainta, de a nu ne lăsa pradă deznădejdii.

Mi-a placut cartea, deoarece când credeam că nu mai există nicio șansă pentru cei doi, totuși Dumnezeu a îngăduit anumite piedici, sau întârzieri în situația lor. Poate unii le-ar numi coincidențe, însa eu văd modul în care Dumnezeu lucrează. Si chiar dacă noi ne încăpățânăm și vrem să facem cum vrem noi, sau cum credem ca e mai bine pentru noi, totuși El ne va ghida pașii astfel încât să ajungem în punctul în care ar fi trebuit să ajungem încă de la început.

As vorbi sau aș scrie despre această carte mult mai mult și v-aș mai scrie câteva paragrafe care mi-au plăcut, însă vă ofer ocazia să le descoperiți singuri.

Lectură plăcută!

Multe mulțumiri Autoarei, care mi-a acordat onoarea de a citi cartea inainte de a fi publicată și mi-a oferit totodată șansa de a scrie o primă recenzie. Cartea face parte din seria „Love Inspired” a editurii Harlequin și va apărea în magazinele americane și cele online începând cu jumătatea lunii August.

„Un bărbat pe nume Ove” – o altfel de recenzie

Publicat la de

ove

Momentan, acestei cărți nu simt nevoia să îi fac o recenzie „ca la carte”, precum celorlalte două cărți scrise de același autor, deja citite. Insă îmi doresc să vă vorbesc despre ea și despre cum m-am simțit citind-o.

Deoarece am văzut filmul și am citit apoi și cartea, mi l-am imaginat pe Ove, ca pe o combinație între bunicul meu și vecinul de la etajul 1. Când mă refer la bunicul meu, mă duc cu gândul la vocea lui răgușită și vârsta la care l-am pierdut. Când spun însă despre vecinul meu, fac referire la firea lui: posomorât, morocănos și veșnic pus pe ceartă (ei bine, pe vecinul meu îl provoca vecina, altfel era un om de treabă).

Am mai spus și spun în continuare. Ador modul în care scrie Fredrik Backman. A devenit preferatul meu, deoarece când scrie, el nu se bazează pe acțiune, ci pune accent pe personaje și pe trăirile acestora. Te face să vezi viața așa cum este. Te ancorează în realitate, chiar dacă uneori realitatea nu este cea la care visezi cu ochii deschiși.

Deși Ove este cel mai țâfnos și afurisit individ, nu ai cum să nu-l iubești. Și acest lucru devine posibil, deoarece autorul sparge carapacea aceea urâtă și ne dezvăluie un om ca toți ceilalți, dar care s-a ascuns sub acea carapace, pentru a nu se lăsa rănit.

Relația cu soția lui e atât de puternic creionată în carte, tocmai datorită faptului că ni-l arată pe Ove care nu își mai poate găsi un rost în lipsa ei. Monologurile lui, la mormântul ei, ne dezvăluie puțin din ceea ce a însemnat ea pentru el.

Ove e un om căruia nu îi place să socializeze, dar care și-a format o rutină și face totul ca la carte. Toate acestea până când e concediat și până când în casa vecină se mută o familie care îl scoate din pepeni. Insă sunt exact ceea ce Ove are nevoie. Intre Ove și familia vecinilor este o totală antiteză. Dacă Ove e cel ursuz, cel mereu indispus, pe de cealaltă parte, vecinii sunt veseli, gălăgioși și cu chef de viață. In momentul în care începe să interacționeze “forțat” cu aceștia, Ove se schimbă, preia din starea lor și permite ca viața lui să capete puțină culoare.  Și chiar relația pe care o are cu ceilalți vecini, se va schimba odată cu venirea acestora.

Expunerea pe două planuri mi-a plăcut mult, deoarece m-a ajutat sa îl înțeleg mai bine pe Ove și să ajung să îl îndrăgesc. In prim-planul cărții, facem cunoștintă cu Ove cel ursuz, iar în planul doi, un plan secundar, ne este prezentată viața lui Ove și experiențele prin care a trecut: moartea tatălui, pierderea casei, întâlnirea cu cea care îi va deveni soție și tot parcursul vieții lui, până în prezent. Acest plan secundar ajutându-ne să îl cunoaștem și să îl intelegem mai bine pe Ove, cel din planul întâi.

Intorcându-mă acum puțin la autorul cărții… Ce îmi place enorm la acest autor, este faptul că dă viață unor personaje, cărora cu ușurință le putem găsi echivalentul, sosia, în viața noastră reală. Precum am spus deja, pentru mine Ove a fost vecinul nostru de la 1.

E o carte fără intrigi și complicații, ci mai degraba este o caracterizare.

Citind cartea, m-am pus în papucii noilor vecini. Copil fiind știu că îl priveam oarecum cu frică pe vecinul nostru, însă mă întreb, oare cum aș fi reacționat ca adult. Aș fi putut să îl îndrăgesc așa cum am ajuns să îl îndrăgesc pe Ove?

Mă gândesc, de asemenea, că la fel ca el, sunt mulți bătrâni care ascund în spate o poveste de viață și dacă am avea răbdarea necesară să îi descoperim și să le fim alături, poate că le-am colora puțin singurătatea. Așadar, îmi doresc să privesc cu și mai mult drag pe cei vârstnici și când mi se oferă ocazia să fiu răbdătoare și chiar dacă nu le pot oferi ceva consistent, totuși să le ofer un zâmbet. Un zâmbet pe care să îl poarte cu ei. Pentru că, dacă Dumnezeu îmi dă zile, voi ajunge și eu la vârsta lor și tare m-aș mai bucura să nu mi se întoarcă spatele.

Câteva citate care mi-au plăcut (a fost greu de ales, deoarece, dacă aș putea, v-aș împărtăși fragmente întregi):

„Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.”

„Pe Ove nu-l întrebase nimeni, înainte să o întâlnească pe ea, care era viața lui. Dar, dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi răspuns că nu nu trăise până atunci.”

„Când pierzi pe cineva ți-e dor de cele mai ciudate lucruri. Chestii mici. Zâmbete. Felul în care se întorcea în somn. Să zugrăvească pentru ea.”

„Ii e atât de dor de ea, încât uneori simte că nu mai rabdă să fie în propriul trup.”

„S-a măritat cu el. Și acum el nu știe cum să facă să doarmă fără vârful nasului ei în adâncitura dintre gâtul și umărul lui. Asta-i tot.”

„A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă”. „La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.”

„Tu dansezi pe dinăuntru, Ove, când nu te vede nimeni. Și pentru asta o să te iubesc toată viața. Fie că-ți convine au ba.”

 

Eu va recomand cu drag această carte și vă doresc lectură plăcută!

%d blogeri au apreciat: